Oraşul San Sebastian din Spania este anul acesta desemnat Capitală Culturală Europeană. Cu această ocazie, Radio România Muzical a stat de vorbă cu mai mulţi artişti de origine română care şi-au desfăşurat parte din activitate aici. Contrabasistul Vasile Preotu Petrăraşu este de 23 de ani membru al Orchestrei Naţionale a Ţării Basce.

Domnule Vasile Preotu Petrăraşu, dumneavoastră sunteţi unul dintre muzicienii români care activează în Orchestra Simfonică Naţională a Ţării Basce. Cum aţi ajuns să colaboraţi cu acest ansamblu?

A fost o chestiune şi de noroc. Abia după revoluţie am putut să iau contact cu colegi care deja erau acolo şi care m-au ajutat. Am ieşit, practic, la 41 de ani, când deja e târziu; în artă este foarte târziu să mai părăseşti ţara, să pleci în altă orchestră. Dar, totul a fost o conjunctură favorabilă.

Cum aţi fost primit acolo?

Destul de bine, dar abia după şase luni am început să vorbesc spaniolă, un fel de spaniolă chinuită, şi cu timpul am putut să comunic mai uşor; îmi mai şoptea un fost coleg român ce trebuie să fac, pentru că înţelegeam indicaţiile dirijorilor la început. Spaniola e o limbă care se învaţă destul de uşor. Dar, am fost primit bine.

Orchestra Naţională a Ţării Basce a cunoscut o ascensiune foarte frumoasă în ultimii ani. Cum aţi resimţit dumneavoastră această perioadă?

Orchestra Ţării Basce are şi un rol de imagine, în sensul că aici e o parte a Spaniei cu probleme, ca şi în Catalunia, şi-atunci serveşte drept oglindă pentru cei de-aici. În realitate, au fost discuţii, cel puţin în două ocazii, de ce să fie o orchestră la Bilbao şi una la San Sebastian la cca 90km una de alta… până la urmă s-a optat pentru păstrarea acestei orchestre, pentru că ea serveşte politicii de a oferi o imagine culturală a Ţării Basce… nu cum era în trecut, atentate teroriste şi chestiuni de tipul acesta. Din cauza asta noi suntem mult pe drumuri. Aici avem un program total diferit de cel din România. Aici repetăm o săptămână şi după aia cântăm acelaşi concert de cinci ori; cântăm în Bilbao un concert, unde deja este orchestră, cântăm în Pamplona, unde este o altă orchestră, şi în Vittoria, capitala Ţării Basce şi două în San Sebastian.

Ce m-a impresionat de la început aici? Avem un public care umple o sală de 1800 de locuri, umple două concerte unul după altul. Este impresionant să vezi sala de fiecare dată aproape plină - mai rămân câteva scaune pe ici pe acolo, dar e un auditoriu mare, sunt abonaţii care vin la fiecare concert şi sunt alături de noi.

Activitatea noastă este stabilită cu un an în urmă, de fapt. S-au făcut… de imagine… au fost focuri de artificii, s-a declanşat acest an cultural al San Sebastian-ului capitală culturală, dar noi ne-am urmat programul stabilit cu un an în urmă.

Aşadar, chiar dacă este un an special, oricum activitatea orchestrei era una intensă, deci n-aveaţi ce să adăugaţi. Aţi colaborat acolo şi cu alţi muzicieni români. Ştiu că, la un moment dat, dirijorul Cristian Mandeal a fost director artistic al orchestrei, nu?

Da, dar a fost un directorat împărţit cu un alt dirijor, însă a durat timp de zece ani. Maestrul Mandeal a fost şeful meu timp de zece ani aici. N-am cântat în România cu dumnealui cât am cântat aici. La Iaşi venea, dar destul de rar, pentru că era solicitat şi ajungea mai rar acolo. A fost o colaborare lungă, s-au cântat programe diverse, poate este unica dată când am cântat Simfonia I de George Enescu… pentru că a fost maestrul Mandeal. Din păcate, George Enescu este absent din programele de aici. Se cântă mult Şostakovici, compozitori ruşi…

Dumneavoastră mai lucraţi şi la altfel de proiecte? Proiecte camerale…

Am colaborat, am cântat cu ani în urmă cu formaţii de muzică de cameră de 5-6-7 persoane şi chiar mai multe, dar asta ocazional, pentru că nu există o formaţie de muzică de cameră cum este Cvartetul Voces de la Iaşi sau alte cvartete permanente. Se fac repetiţii un timp, se cântă. Noi avem în fiecare sâmbătă dimineaţă la sediul orchestrei, unde este o sală mai micuţă, avem concerte, recitaluri cu membri ai orchestrei şi acolo e publicul de sâmbătă dimineaţă, care vine de la 11 la 13 şi asistă la concertele de tipul acesta, camerale sau recitaluri.