Compozitorul finlandez Kalevi Aho se află pentru prima dată la Bucureşti unde va asista la premiera românească a Concertului pentru flaut, adus la viaţă de Matei Ioachimescu şi Orchestra Naţională Radio, la pupitrul căreia îl regăsim pe Gabriel Bebeşelea. Iată ce a spus muzicianul despre această prezenţă.

Kalevi Aho, bine aţi venit la Bucureşti! Este pentru prima dată când vă aflaţi aici?

Da este pentru prima dată când mă aflu la Bucureşti, dar anul trecut concertul meu pentru saxofon tenor a fost cântat în primă audiţie la Timişoara. Aceasta este o lucrare destul de nouă, a fost cântată în România imediat după premieră. Dar pentru concertul de flaut este o premieră la Bucureşti, este debutul meu aici.

Care este povestea din spatele acestei lucrări?

A fost o comandă a flautistei Sharon Bezaly, pentru a fi înregistrată la casa de discuri Bis. Am scris opusul în 2002 într-o vară, cam în două luni şi jumătate. Mă aflam la casa mea de vară alături de câinele meu, care era bolnav. Credeam că sunt ultimele zile pe care le vom mai putea petrece împreună prin pădure… Astfel mi s-a instalat o stare generală de melancolie. Pe de-o parte aveam o vară minunată, foarte caldă, pe de altă aveam tristeţea dată de acest companion de nădejde. De altfel, l-am şi pierdut în iarna următoare… Astfel a a părut starea care a generat acest concert.

Eu trebuie să simt atmosfera generală a lucrării, înainte de a o scrie efectiv. Nu am nevoie neapărat de material muzical, ci de ceva idei, sentimente… Am început concertul şi nu ştiam unde se va duce, care va fi finalul. Nu am realizat schiţe, ci am făcut direct varianta complet orchestrată. Odată scrise două treimi din lucrare, am înţeles şi finalul. A fost asemenea unei poveşti care-şi arată deznodământul scriitorului.

Suneţi cunoscut drept un compozitor ce preferă ansamblurile mari. Ce proiecte aveţi în prezent?

Lucrez la o nouă simfonie, cea cu numărul 17, apoi voi realiza 4 concerte, pentru 4 instrumente diferite. De asemenea, voi realiza şi ceva muzică de cameră, între concerte. Aşadar am comenzi pentru 3 ani. Aş fi putut avea mai multe, dar nu am acceptat. Este suficient pentru 3 ani, ca apoi să mă pot gândi ce să fac mai departe.