În 31 ianuarie 2019, basul clujean de 36 ani, Adrian Sâmpetrean, a încheiat seria spectacolelor cu rolul Colline din opera Boema de Puccini, montată la Opera Lirică din Chicago.Spectacolul a fost  realizat în colaborare cu Opera Regală Covent Garden din Londra și cu Teatro Real din Madrid, într-o versiune regizorală semnată de Richard Jones. Din distribuţie au mai făcut parte sopranele Maria Agresta și Danielle de Niese, tenorul Michael Fabiano și baritonul Ricardo José Rivera. La pupitrul dirijoral s-a aflat Domingo Hindoyan.

Adrian Sâmpetrean, vă aflați în fața ultimului spectacol susținut la Opera Lirică din Chicago cu opera Boema de Giacomo Puccini. Vorbiți-ne despre această serie de spectacole, o montare nouă din câte am văzu eu, clasică, din trailerul postat pe site-ul operei americane.

Da, este într-adevăr o producție nouă pentru Chicago. De fapt, este o coproducție cu Royal Opera House Covent Garden și cu Teatro Real din Madrid, dar la Chicago a avut acum, în toamnă, prima reprezentație, în octombrie. Atunci am făcut o serie de spectacole, iar acum, în ianuarie, am revenit pentru încă o serie. În această seară este, într-adevăr, ultimul spectacol și întotdeauna rămâne o ușoară părere de rău când se termină o producție, mai ales o producție frumoasă cum a fost aceasta - o producție clasică, o producție foarte inspirată a regizorului britanic Richard Jones. Una din caracteristicile definitorii ale acestei producții este faptul că schimbările de decor se întâmplă la vedere, are o componentă puternică de teatru. În afară de asta, costumele și scenografia sunt absolut clasice. Și, da, a fost o plăcere să revin la Chicago. Este un teatru în care este foarte plăcut să lucrezi, o atmosferă deosebită, foarte profesioniști. Colegii, la fel, au fost minunați. O să rămân cu amintiri foarte plăcute de la această producție.

Vorbiți-ne și despre partenerii dumneavoastră de scenă. Într-o cronică se scria că Maria Agresta este vedeta spactacolului.

Este absolut adevărat. Și aș spune că, pe lângă ea, și tenorul Michael Fabiano și soprana Danielle de Niese care face Musetta și baritonul Zachary Nelson care face Marcello... evident că Maria este o artistă deosebită. Noi ne cunoaștem deja de 11 ani și am mai avut ocazia să colaborăm și la Scala și a fost o plăcere să ne reîntâlnim aici, în Boema. Eu zic că a fost o distribuție compactă și, mai ales, în Boema cred că este foarte important pentru că este o operă de grup în multe dintre momentele ei și este foarte important să existe această atmosferă de grup unit și tocmai asta cred că a existat aici între noi. Ne-am simțit bine împreună, am colaborat bine, ne-am distrat - iarăși, un lucru foarte important în Boema - iar asta nu poate decât să mă bucure și sper că în aceeași măsură i-a bucurat și pe spectatori pentru că, la urma urmei, ăsta este dezideratul, scopul oricărei producții cred. Chiar dacă Maria este singura cu care mai colaborasem din această distribuție, pot să spun că acum am cunoscut mulți artiști minunați pe care nu-i știam înainte și cu care abia aștept să mă reîntâlnesc pe scenă.

Ați amintit de public și v-aș întreba cum a fost primit spectacolul de publicul american?

Spectacolul a fost primit foarte bine de publicul american. Ei sunt foarte expansivi, un public foarte cald, cel puțin din câte am observat eu de fiecare dată când am venit aici. Iarăși, din câte am observat, este un public care preferă în primul rând producțiile clasice și de asta mi-am dat seama și din producțiile care se prezintă aici. Din cele trei pe care le-am făcut până acum - Lucia di Lammermoor, Puritani și, acum, Boema - toate trei au fost clasice sau, cel mult, un clasic ușor remodelat, reinventat. Așa că, da, este un public care, din câte mi-am putut da seama, este un public iubitor de operă clasică în adevăratul sens al cuvântului, în tot ceea ce înseamnă produsul final al spectacolului. Eu, în aceeași măsură, agreez și-mi face mare plăcere să fiu parte și din producții moderne. Sunt unele titluri pe care trebuie să recunosc că le prefer într-o montare clasică tocmai pentru a avea o măsură mult mai mare și o percepție mult mai clară a epocii, a perioadei ș.a.m.d.

Ce ne puteți spune despre colaborarea cu dirijorul ? Cât de mult v-a ajutat el în realizarea spectacolului?

Bineînțeles că ne-a ajutat foarte mult. După cum am spus și mai devreme, a fost o echipă în adevăratul sens al cuvântului, nu doar între noi, cei de pe scenă, ci și cu regizorul și cu dirijorul. Pe Domingo Hindoyan îl știam din urmă cu cinci ani, dar este prima dată când am colaborat din postura aceasta. La vremea respectivă, el era asistentul maestrului Daniel Barenboim. A fost, într-adevăr, o muncă de echipă, a fost o seriozitate deosebită din partea lui. Eu cred că ne-am ajutat și ne-am susținut reciproc și am reușit să ne motivăm reciproc și să ajungem la un adevăr muzical.

Ce urmează pentru Adrian Sâmpetrean după această perioadă americană? Ați spus că săptămâna viitoare vă veți afla la Cluj.

Da, așa este. Urmează o scurtă pauză acum și mă bucur foarte mult pentru asta, după care urmează o perioadă la Dusseldorf cu Cenerentola și Othello. După care, urmează o perioadă la Roma - o perioadă destul de lungă, pentru că sunt două producții; una este Cenerentola la Teatro del' Opera și cealaltă este Aida la Festivalul organizat de Opera din Roma la Caracala. După care, urmează Festivalul de la Orange, în teatrul antic, unde voi fi Leporello în Don Giovanni. Apoi, în septembrie, octombrie, noiembrie voi fi la Teatro Real din Madrid pentru Dulcamara din Elixirul dragostei.

Adrian Sâmpetrean, mulțumesc și mult succes în această seară și pe viitor!

Vă mulțumesc tare mult și eu! Salutări și toate cele bune și dumneavoastră și tuturor ascultătorilor!