Stagiunea de Jazz organizată de Radio România Muzical în coproducţie cu Orchestrele și Corurile Radio şi Teatrul Act continuă miercuri, 13 februarie, de la ora 19.00, cu un nou eveniment desfășurat în ambianţa Teatrului Act. Concertul "Years after Petrucciani" marchează împlinirea, în luna ianuarie, a două decenii de la trecerea în neființă a muzicianului francez și este susținut de Vlad Popescu - la baterie, alături de contrabasistul Adrian Flautistu și de George Natsis, la pian. Cu acesta din urmă am discutat în interviul ce urmează:

Participați, de foarte mulți ani, la aceste concerte dedicate memoriei lui Michel Petrucciani, așa că aș vrea să încep prin a vă întreba ce înseamnă acest muzician pentru dumneavoastră.

Aș menționa două aspecte: unul - muzicianul Petrucciani și al doilea - prezența muzicii lui Petrucciani în concertele noastre. În primul rând, eu îl consider un romantic al jazzului. El a mers pe o cărare unică, un stil unic ce nu poate să nu fie recunoscut. Un om interiorizat, un om care a suferit - știți foarte bine, un om care a murit mult prea tânăr, dar care a lăsat o moștenire extraordinară, unică în felul ei. Noi acum includem în fiecare an un recital Petrucciani sau acest proiect numit "Years after Petrucciani" în cadrul Stagiunii de jazz de la Teatrul Act. Deja sunt aproape zece ani, dacă nu mă înșel, de când facem acest lucru. Sigur că noi am abordat repertoriul lui Petrucciani și înainte de a începe stagiunea de jazz, deci sunt peste zece ani de când cântăm acest repertoriu. Petrucciani și-a pus amprenta și asupra unor standarde binecunoscute din literatura de jazz, numai că noi ne concentrăm asupra lucrărilor lui, asupra compozițiilor lui pentru că acestea cred că-l reprezintă cel mai bine, reprezintă cel mai bine acea latură romantică de care am pomenit mai devreme. Cu toate că noi avem maximum 20 de piese pe care le alternăm, se întâmplă două lucruri extraordinare de fiecare dată în luna februarie. Venim pe scena Teatrului Act cu aceeași emoție în fiecare an, iar publicul - e foarte interesant - deși știe că va reasculta niște piese pe care le-a mai ascultat în anii trecuți, vine cu aceeași plăcere și răsplătește concertul nostru cu aceleași aplauze.

Însă știm că întotdeauna încercați să aduceți și ceva nou în concepția concertelor.

Anul trecut am avut două-trei piese introduse nou. Am mai căutat și-am găsit niște piese de-ale lui pe care nu le știam. Le vom repeta și anul acesta. Noutățile vin din abordarea pieselor. Sigur, atunci când cânți o piesă standard în care să aduci un tribut unui anumit muzician, unui anumit interpret, trebuie să o cânți în viziunea pe care a abordat-o interpretul respectiv. În momentul în care luăm piesele lui Petrucciani, putem să ne permitem să avem o viziune proprie asupra repertoriului său, dar, în același timp, eu cel puțin nu pot să mă depărtez prea mult de ceea ce înseamnă personalitatea lui Michel Petrucciani, de acel stil, de acel cadru romantic. Și se pare că și publicul își dorește acest lucru. În jazz se știe că fiecare interpretare a aceleiași piese poate să aducă ceva nou în funcție de starea pe care o ai, în funcție de chimia muzicală care se desfășoară între membrii orchestrei. În cazul nostru, fiind un trio sudat de atâția ani, facem multe lucruri spontan și așa este normal.