Ce înseamnă acest ansamblu ne-a spus Marin Cazacu, gazda serii:

"Aici, pe scena Ateneului Român, în perioada de vară cântă viitorul României. Doamnelor și domnilor, astă seară cântă viitorul Europei, pentru că Orchestra de Tineret a Olandei este alcătuită nu numai din olandezi, are 19 naționalități și, așa cum știm că ar trebui să fie și Europa noastră viitoare, împreună putem construi mult mai multe lucruri decât singuri."

La pupitrul orchestrei s-a aflat dirijorul britanic Mark Wigglesworth, care a propus construcţii bune, funcţionale pentru toate opusurile prezentate. Seara s-a deschis cu pagini din opera Tannhauser de Richard Wagner, moment în care am putut urmări strălucind suflătorii acestui ansamblu, aceştia realizând cu naturaleţe toate pasajele care le sunt dedicate încă din uvertură.

Fără dar şi poate, momentul central al serii a fost adus de Concertul pentru vioară şi orchestră de Erich Wolfgang Korngold. Compozitorul care a impus sunetul muzicii de la Hollywood pentru multe generaţii ne oferă în cazul acestui opus câteva pagini cu consistenţa unuei lucrări concertante, dar culoarea unui film. De altfel, materialul tematic este preluat din peliculele sale, mai cu seamă din Prinţ şi cerşetor din 1937. De mare impact a fost şi interpretarea carismatică pe care am auzit-o aseară venind de la violonistul Alexander Sitkovetsky şi Orchestra Naţională de Tineret a Olandei.

Ce-a de-a doua jumătate a serii a fost dedicată muzicii baletului Petruşka de Igor Stravinski, versiunea din 1911, pe care a scris-o muzicianul la Paris. Un alt moment plin de culoare şi energie, care a pus punct, într-un mod cât se poate de nimerit întregului festival. Aşteptăm cu interes să vedem ce ne va rezerva ediţia din 2018, mai ales că promisiunile ar fi acelea de a vedea 9 orchestre de tineret pe scena Ateneului Român.