Acum: 1.00
Notturno • produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00
Musica viva • Matinalul altfel, marca Radio România Muzical.

 

Apoi: 9.50
Promo • Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

 


Cronici

Arhivă : 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013 | 2012 | 2011 | 2010 | 2009 | 2008 |

AUDIO. Drame muzicale, profesionale, dar nu și sentimentale, la MIM

Publicat: luni, 19 Iunie 2017 , ora 9.43
 
Bookmark and Share

La Muzeul Instrumentelor Muzicale (MIM) din Bruxelles se petrec uneori tot felul de drame. Nimic foarte serios, nu vă neliniștiți. Muzeul fiind un spațiu destinat muzicii, dramele sunt și ele, desigur, muzicale. Pentru a fi mai exacți, vorbim de un spectacol dintr-un gen aparte, descris nu drept lirico-dramatic, ci lirico-drolatic. De la "drôle","nostim" în franceză.

Și, într-adevăr, drama la care am asistat duminică, 18 iunie 2017, a fost lirică - prin participarea vocală a doi, ba chiar a trei soliști, dramatică - jucată pe scenă dar și plină de încordare, în fine de-a dreptul nostimă. În cadrul unui libret conceput și pus în scenă de realizatoarea de spectacole Ilinca Fortuna, mezzo-soprana Mariana Iacob, tenorul Nicolas Ziélinski și pianistul Andrei Marta au interpretat cele trei personaje gândite ca un pretext pentru un armonios și incitant colaj liric și pentru o călătorie în aproape toate epocile istoriei operei.

Astfel, am făcut cunoștință cu Signorina Si-Si, celebră divă, care își dispută întâietatea, se ceartă, se apropie și în cele din urmă se împrietenește la cataramă cu domnul Mi, contratenor în plină ascensiune. Totul s-a întâmplat sub ochiul vigilent al talentatului pianist La-la-la, și, pentru că suntem într-o operă, tot ce se spune se spune cântând.

"Prima la musica e poi le parole"? Desigur, pentru că frumusețea muzicii atrage publicul, și nu prea, pentru că în regia Ilincăi Fortuna textul ariilor interpretate a atârnat destul de greu în înțelegerea spectacolului. Știind că aria "Ombra mai fu" vorbește despre un copac, înțelegi de ce domnul Mi cântă drăgăstos unei plante în ghiveci; cu gândul la traducerea cuvintelor "Lascia ch'io pianga" și la culoarea somptuoasă specifică teatrelor de operă, alegerea acestei arii, ca și a unei tunici roșu-sângeriu pentru Signorina Si-Si, tocmai refuzată de Scala din Milano, devine evidentă; când în finalul ariei "Di tanti palpiti" eroina spune "alături de tine voi fi fericită", presimți împăcarea dintre divă și contratenor; în cele din urmă, când Si-Si, Mi și La-la-la pleacă într-o croazieră (moment în care îți dai seama și de ce pe parcursul spectacolului au fost îmbrăcate în tonuri de alb și albastru), ce poate fi mai nimerit decât terțetul "Soave sia il vento"?

Tensionată sau evocatoare, vocea amplă a mezzo-sopranei Mariana Iacob a avut un partener plastic în timbrul astringent și colorat al contratenorului Nicolas Ziélinski - iar cele două s-au îmbinat chiar și cu vocea fidelului lor însoțitor, comentator muzical și atent substitut de orchestră care a fost pianistul Andrei Marta, devenit pe alocuri cântăreț cu drepturi (și obligații) depline. Interpretat și jucat cu plăcere, cu auto-ironie, uneori de-a dreptul parodic, cântăreți râzând cu umor și îngroșând tocmai laturile bizare ale acestei arte atât de speciale care este opera, spectacolul "La voce magica" a fost și pentru cei trei interpreți și pentru public o întâlnire cu muzica simultan într-un cadru inedit și reconfortant.

Maria Monica Bojin