Tatălui meu îi plăcea foarte mult sau cânta cu multă bucurie Concertul nr.5 de Mozart. Alexandru ştia şi-atunci el a propus ca acest concert in memoriam Ion Voicu să facă parte din construcţia programului. Simfonia a IV-a de Mendelssohn, "Italiana", are exuberanţa şi dinamica pe care tata, ca solist, ca violonist o avea… şi-atunci, am ataşat şi simfonia. Iar Uvertura Wilhelm Tell îmi vine mănuşă, pentru că are o paletă de culori şi de nuanţe şi de dinamici care sunt într-adevăr splendide şi asta cred că o să putem demonstra cu toţii pe scenă.

Care sunt emoţiile unui astfel de concert?

Sigur că pentru orice concert există emoţii. Important este să fie emoţii constructive. Eu, anul acesta, împlinesc şi 50 de ani de activitate artistică şi vă daţi seama că emoţiile înseamnă, de fapt, parte din tot ce înseamnă actul artistic şi asta e bine. Acest concert, având o semnificaţie deosebită şi având şi o greutate emoţională, probabil că o să fie un concert mai încărcat cu stări, emoţii şi sentimente care mă animă pe mine, orchestra şi solistul.

Cum descrieţi colaborarea cu Alexandru Tomescu?

Eu cu Alexandru am cântat şi în ţară şi în străinătate… sunt încântat! El aste un tip foarte riguros şi disciplinat; are o manieră de a gândi şi de a cânta care e într-adevăr matură şi atunci sigur că nu am nici o grijă că lucrurile nu vor ieşi cum trebuie. Suntem prieteni; există o colaborare care are un istoric. Sigur că în momentul în care aud sunetul viorii se adaugă ceva… dar el a reuşit să se acomodeze cu vioara şi să facă un gen de corp comun şi asta nu poate decât să mă bucure şi să-mi dea speranţa că va fi un concert deosebit, cu, repet, toate culorile şi amprentele emoţionale ale semnificaţiei acestui concert.

Eu cred că publicul nostru, chiar dacă nu mai este atât de amplu, de mare sau de numeros are un apetit special pentru muzica simfonică, clasică, şi ştiu că Radiodifuziunea Română are un public specific şi care este foarte riguros şi conştiincios. Sper să fie o sală caldă şi să putem comunica prin muzică.