Pe 8 ianuarie 2018 de la ora 19,00, la Teatrul Naţional "Ion Luca Caragiale" are loc, pentru al 5-lea an la rând, Concertul de Anul Nou susţinut de Symphactory Orchestra dirijată de Tiberiu Soare, invitatul săptămanii la Perpetuum Mobile.

În Perpetuum mobile l-am invitat să ne fie alături prin telefon pe dirijorul Tiberiu Soare. Motivul principal este Concertul de Anul Nou pe care-l va dirija la începutul lui 2018.

Bun găsit! Ce ne puteţi spune despre acest eveniment?

Bine v-am găsit! E un concert care se străduieşte să aducă o picătură de frumuseţe în lumea asta din păcate din ce în ce mai dezbinată în care trăim. Muzica, după cum bine ştiţi şi ştiu şi ascultătorii dumneavoastră, uneşte şi noi ne străduim să oferim publicului bucureştean şi nu numai - în seara de 8 ianuarie în Sala mare a Teatrului Naţional din Bucureşti - ne strădui să le oferim o picătură de frumuseţe şi de pace. E un concert cu Orchestra Symphactory - e o prescurtare de la Symphonic Factory. Titlul acesta a pornit de la o glumă; e o orchestră care se susţine din fonduri private, o iniţiativă a muzicienilor români tineri din Bucureşti. Orchestra Simphactory, aşadar, avându-l ca invitat pe solistul Manrico Padovani, un violonist elveţian de origine italiană, născut într-o familie italiană dar în Elveţia, un violonist remarcabil şi sper că lumea îşi va da seama de asta cu prisosinţă în seara de 8. Manrico Padovani va interpreta în deschidere Concertul nr.1 în Re major pentru vioară şi orchestră de Niccolo Paganini şi după pauză oferim publicului cele două suite cu cele mai importante şi cele mai frumoase momente din opera Carmen de Georges Bizet.

Un concert de Anul Nou care nu are un program standard, după modelul vienez.

Ne-am ferit să facem un program standard. Evident că valsul este rege, mai ales la începutul anului; toată lumea ştie această tradiţie extraordinară a Concertului de Anul Nou de la Viena, unde valsul este stăpânul repertoriului alături, bineînţeles, şi de alte piese gen polci sau mazurci. Noi ne străduim să oferim, repet, acea clipă de frumuseţe foarte necesară, cred eu, fiecăruia dintre noi pentru începutul acestui 2018. Modelul, evident, este cel din cultura occidentală, modelul de a organiza un concert în preajma sau imediat după sărbătorirea anului nou, dar ne-am străduit să nu fie o copie a concertului de la Viena, ci un concert sui generis, în felul nostru. De altminteri, tânăra orchestră Symphactory a făcut întotdeauna lucrurile aşa cum trebuie, la un nivel artistic extrem de înalt, dar puţin altfel şi cred eu că la urma urmei asta e chiar definiţia stilului.

Remarc că în februarie 2018 Symphactory Orchestra împlineşte şase ani de activitate. Cum caracterizaţi ansamblul acum?

E un ansamblu foarte dinamic. Trebuie să vă spun că în afara unui nucleu care s-a păstrat încă de la începuturile noastre, componenţa se tot schimbă şi este un lucru absolut firesc pentru că suntem foarte mult centraţi pe activitatea tinerilor. Ne interesează foarte mult cei care sunt în anii finali de studii la Conservator, instrumentişti bineînţeles, cei care au terminat Conservatorul dar încă nu sunt prinşi într-o piaţă a muncii, de altminteri destul de închisă din păcate trebuie să spun în perioada asta. Încercăm să oferim oportunităţi tuturor tinerilor care vor să cânte în orchestră şi care vor să înveţe ce e aia cântatul în orchestră.

Pentru că se încheie 2017 în curând, cum consideraţi că a fost acest an pentru dumneavoastră ca artist?

A fost un an destul de bun. Sunt foarte fericit că am semnat în calitate de dirijor premiera baletului Romeo şi Julieta de Serghei Prokofiev în coregrafia lui Renato Zanella pe scena Operei Naţionale bucureştene. Sunt foarte fericit că am putut să-mi desfăşor activitatea mea atât de dragă de a dirija atât în ţară cât şi în afară, acolo unde am fost invitat. A fost un an bun. E un an frumos şi, de aici, sper ca lucrurile să meargă tot în sus.

Nu pot să nu vă întreb pentru ascultătorii Radio România Muzical care sunt planurile dumneavoastră artistice în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat?

Evident că toate planurile mele sunt legate strâns de acivitatea mea concertistică sau în faţa Orchestrei Operei bucureştene, dar numeroase invitaţii, concerte, contracte… De asemenea, vreau să-mi onorez pe măsură postul de dirijor la Opera Naţională Bucureşti şi am şi o activitate didactică. De anul acesta predau şi dirijatul în calitate de cadru didactic asociat la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti; am doi boboci pe care vreau să-i cresc cu cea mai mare grijă. Sunt numai lucruri frumoase. Pe plan profesional chiar nu pot să spun că o să mă plictisesc cumva. La public ne gândim cel mai mult noi, muzicienii, şi sperăm să le oferim cât mai multe momente frumoase. Dacă i-am pomenit pe cei din Orchestra Symphactory, trebuie neapărat să aduc mulţumirile mele Fundaţiei Calea Victoriei; este vorba de o fundaţie care are ca preşedinte pe Sandra Ecobescu, tocmai au împlinit zece ani. Mă număr printre lectorii acestei fundaţii şi sunt foarte mândru de acest lucru. Şi, de asemenea, trebuie să le mulţumim celor de la Teatrul Naţional Bucureşti, care au fost foarte, foarte receptivi la dorinţa noastră de a găsi un spaţiu în care să oferim publicului acest concert din seara de 8 ianuarie 2018.

Aşadar, pe 8 ianuarie, Concert de Anul Nou la Teatrul Naţional, cu Symphactory Orchestra sub bagheta lui Tiberiu Soare. Cum sună invitaţia dumneavoastră adresată publicului meloman?