Pianista Ana Silvestru susţine în această seară, de 9 iunie 2017, un recital In memoriam Dinu Lipatti, în spaţiul Bisericii Reformate din Rüti, Elveţia. Ne-a vorbit despre evenimentul de astăzi, dar şi despre celelalte proiecte pe care le pregăteşte în următorul interviu.

Susţineţi deseară la Zurich un recital aflat sub semnul Centenarului Dinu Lipatti. Aş vrea să vă întreb care au fost premisele apariţiei acestei frumoase iniţiative.

Am fost contactată de către Marcel Meier şi de către Giovanni Bria, care este şi foarte activ în România, mai ales la Cluj - cred că muzicienii şi publicul din Cluj în cunosc destul de bine - şi care au această serie de concerte în Rüti, care este tot în Zurich - Maeştri interpreţi în Rüti… este o catedrală foarte veche, de pe la 1200, dacă nu mă înşel, cu o acustică extraordinară, unde se fac foarte multe înregistrări. Eu am nişte pantofi destul de largi de umplut aici pentru că exact anul trecut invitatul, maestrul interpret, a fost Sir Andras Schiff. Cu un an înainte ştiu că a fost Nicolai Gedda; maestrul Giovanni Bria a fost ani de zile, poate chiar decenii, corepetitorul lui Nicolai Gedda. Au fost numai artişti de acest calibru şi anul acesta ei m-au invitat pe mine şi m-au rugat să includ şi câteva lucrări de Dinu Lipatti în program şi, în general, să fie un program In memoriam Dinu Lipatti. De aceea am şi ales Mormântul lui Couperin şi Tablouri dintr-o expoziţie pentru că sunt, practic, nişte lucrări-memorial; toate sunt dedicate unor prieteni sau unor artişti prematur dispăruţi. Şi am ales şi lucrări care au fost în repertoriul lui Dinu Lipatti, printre care şi Jesus bleibet meine Freude şi, bineînţeles, cele două Nocturne de Dinu Lipatti.

De ce tocmai cele două Nocturne din creaţia lui Dinu Lipatti?

Am ales aceste două Nocturne pentru a exista o unitate în concept. Am vrut neapărat să cânt şi Nocturna op.27 nr.2 de Chopin, pe care Dinu Lipatti a cântat-o dumnezeieşte. Este imposibil să vorbim despre interpretul Dinu Lipatti fără să vorbim de Chopin; a fost unul dintre legendarii interpreţi ai lui Chopin… şi aşa că am spus că aş dori să cânt aceste două Nocturne - op.27 nr. 1 şi 2 - şi-atunci mi s-a părut că cele două Nocturne de Lipatti s-ar potrivi absolut perfect. În plus, este şi o anumită legătură, şi din punct de vedere tonal, aşa că tranziţia poate să fie foarte uşoară. Acesta a fost motivul. Deci a fost pur muzical.

Recitalul din această seară nu este singurul demers prin care contribuiţi la propagarea numelui lui Dinu Lipatti în peisajul muzical internaţional. Chiar zilele trecute aţi susţinut două concerte dedicate adolescenţilor. Cum au decurs cele două evenimente şi cum au primit tinerii spectatori această muzică?

Surprinzător de bine! Concertele au fost foarte, foarte bine organizate; au venit în total cam 300 de adolescenţi. Au fost două concerte, fiecare durând cam o oră. Desigur, au fost nişte concerte comentate, adică în care am vorbit şi despre Lipatti, am prezentat şi lucrări de Lipatti. Am vorbit, bineînţeles, şi despre Ravel şi despre legătura lui cu Primul Război Mondial. E un fapt destul de puţin cunoscut şi care merită să fie mai cunoscut: Ravel a vrut să lupte în Primul Război Mondial; a fost respins, n-a avut voie şi-atunci a reuşit să găsească un post de şofer pe ambulanţă la Verdun şi… Mormântul lui Couperin este un copil al războiului. Zece ani după aceea Ravel n-a mai compus absolut nimic pentru pian în afară de nişte experimente foarte stranii. Şi după aceea, dintr-o dată, compune Concertul pentru mâna stângă, care este cumva o lucrare în care exorcizează traumele şi durerea îngrozitoare pe care i-a provocat-o primul război mondial şi pierderile aferente: Debussy, care a murit în 1918, mama lui… Şi de aceea am vrut să le explic adolescenţilor care este legătura dintre aceste două lucrări şi le-am cântat inclusiv în plus faţă de concertul din seara aceasta; le-am cântat şi cadenţele din Concertul pentru mâna stângă. Copiii le-au primit foarte bine, surprinzător de bine; au reacţionat foarte bine, au fost foarte interesaţi, au pus multe întrebări la sfârşit… unii chiar auziseră de Lipatti foarte vag, dar nimeni nu ştia că a fost şi compozitor şi mie asta mi se pare că este o nedreptate, până la urmă. Acum nu are importanţă să vorbim de ce şi cine şi cum şi ce ar trebui făcut, eu fac ce ţine de mine. Eu cred că Lipatti trebuie să fie cât mai cunoscut mai ales, inclusiv, în calitate de compozitor, nu doar ca pianist.

Este un pas ceea ce aţi reuşit dumneavoastră să faceţi acum.

Da, e un pas acum, dar cel mai important pas va fi pe 11 decembrie; am reuşit să bat în cuie un concert numai cu lucrări de Lipatti la Universitatea de Arte din Zurich. Mai multe… lunile viitoare, dar e bătut în cuie că va avea loc. Acolo vor fi prezentate numai lucrări de Lipatti.

Ce alte proiecte aveţi în gând pentru viitor atât legate de Dinu Lipatti, cât şi în general?