Miercuri, 16 ianuarie, violonistul român a fost solistul Orchestrei de Cameră Radio.

Primul concert de la Sala Radio din noul an s-a dovedit atât un real succes, precum și o dovadă a importanței viziunii artistice și culturale. După aproape două luni de când a câștigat din nou dreptul de a cânta pe vioara Stradivarius Elder-Voicu pentru următorii 5 ani, Alexandru Tomescu a concertat alături de Orchestra de Cameră Radio. Programul serii fost alcătuit integral din lucrări de Joseph Haydn, alegere ce s-a dovedit mai populară în rândul publicului decât s-ar putea crede inițial.

Seara a început cu Uvertura operei L'Isola disabitata, o lucrare ce îmbină dramatismul caracteristic lui Haydn cu melodicitatea și ludicul caracteristice perioadei clasice. Alături de viziunea dirijorului Ladislau Horvath, îmbinarea acestor concepte a rezultat într-o interpretare de calitate.

Concertul pentru vioară și orchestră nr. 1 în Do major, prezentat de Alexandru Tomescu a fost, din anumite puncte de vedere, un moment special al serii. În plan interpretativ, am ascultat o versiune captivantă, solistul evidențiind momentele de maxim melodism, fără a precipita pasajele de virtuozitate - lucrarea fiind solicitantă din acest punct de vedere, mai ales în contextul perioadei. Viziunea interpretului a fost, deci, echilibrată și valoroasă, fapt apreciat de public.

"Superb a fost! Tomescu e întotdeauna extraordinar!"

"A fost superb! Eu nu am ascultat niciodată concertul ăsta de vioară și, ca de obicei, Tomescu e minunat, vioara lui sună superb. E un concert, cum îi spuneam amicului meu, foarte generos pentru solist, pentru că orchestra îl acompaniază. Superb! Inclusiv uvertura. Minunat!"

"Mi-a plăcut repertoriul. Se cântă mai puțin Haydn-ul în ultimul timp. Sunt foarte încântată! Chiar am luat și un cd cu autograful maestrului Tomescu."

"A fost superb! Avem abonamente. De obicei vin cu nepotul; face pian. Pentru el, cultura asta muzicală e foarte bună."

"Solistul e o celebritate, aș putea spune. Mi s-a părut, ca de obicei, o persoană extrem de agreabilă, modestă, un muzician desăvârșit care știe să interacționeze și cu publicul. Este mai neobișnuit și tocmai din acest motiv mi s-a părut binevenit."

Partea secundă a serii a fost dedicată Simfoniei nr. 101 în re major Ceasornicul, una din cele mai cunoscute lucrări ale lui Joseph Haydn. Celebritatea acesteia a motivat, însă, o interpretare moderată - de un amplu dramatism și având, în același timp, o alură de simplitate poetică. Este evident că o astfel de interpretare a necesitat viziune, tehnică și o bună cunoaștere a contextului cultural de atunci și de acum - toate cele trei fiind dovedite atât de dirijor, cât și de orchestră.