Preotul şi compozitorul italian Antonio Vivaldi şi-a pus puternic amprenta asupra dezvoltării Barocului muzical. Autorul celebrului ciclu de concerte "Anotimpurile" a venit pe lume în urmă cu 337 de ani, adică în anul 1678, în ziua de 4 martie. Până în 1739 (cu doi ani înainte de stingerea sa din viaţă) veneţianul a compus peste 50 de opere, nenumărate concerte, sonate, oratorii şi sinfonii, publicate în 12 colecţii. Puţine lucruri sunt cunoscute în privinţa carierei artistului; cert este, însă, că Vivaldi a decis de timpuriu să se dedice vieţii bisericeşti. Talentul muzical i-a fost încurajat şi şlefuit de tatăl său, el însuşi violonist; Antonio a fost singurul dintre cei opt copii ai familiei căruia i s-a oferit o educaţie muzicală.

În 1703 Antonio Lucio Vivaldi a devenit profesor de vioară la Ospela della Pietà, unul dintre cele patru orfelinate veneţiene, unde va rămâne (cu mici pauze de călătorie în străinătate) până în 1740. Deşi muzicianul a scris cu entuziasm şi creaţii pentru scenă, concertul instrumental a fost, încă de la început, punctul central al creaţiei sale, în acest gen existând peste 500 de opusuri.

Ca mulţi alţi compozitori ai epocii sale, după trecerea sa în eternitate, în 1741, Vivaldi a căzut în uitare, muzica lui fiind considerată desuetă. Abia odată cu redescoperirea creaţiei bachiene, după mai bine de un secol, lumea a redevenit conştientă şi de geniul artistic al lui Antonio Vivaldi. Muzicologul Alberto Gentili este cel care a contribuit, la începutul secolului XX, la aducerea la lumină a multor opusuri vivaldiene considerate până atunci pierdute.

Iată şi câteva lucruri poate mai puţin cunoscute despre Antonio Vivaldi:

- Vivaldi avea părul roşu, lucru cu totul neobişnuit în Italia acelor vremuri. Deşi purta perucă, artistul era cunoscut drept «preotul roşu».

- În 1715 compozitorul a scris o operă, intitulată «Arsilda, regina din Ponto», ce avea ca subiect povestea de dragoste dintre două femei - Arsilda şi Lisea. Opera a fost cenzurată, dar Vivaldi a reuşit, totuşi, să o pună în scenă după un an.

- Dovadă a inovaţiilor compozitorului stă şi pamfletul "Il teatro all moda", apărut în 1720, în care Vivaldi era denunţat pentru stilul său modern. Autorul pamfletului era Benedetto Marcello şi, deşi documentul nu face referire directă la Vivaldi, el înfăţişează un înger purtând o pălărie de preot şi cântând la vioară; de asemenea este inclus cuvântul ALDIVIVA, o anagramă pentru A.Vivaldi.

- Multe dintre creaţiile muzicianului au fost scrise pentru fetele din orfelinatul Pietà şi interpretate pentru prima dată de acestea. Este şi cazul oratoriului «Juditha triumpahns», în care toate rolurile au fost cântate de tinerele femei.

- Johann Sebastian Bach era unul dintre admiratorii muzicii lui Vivaldi. De altfel, compozitorul german a avut multe de învăţat în exerciţiile sale de transcriere a unor opusuri ale artistului italian.

- Vivaldi a cântat pentru Papa Benedict al XIII-lea în 1722, când a fost invitat la Roma.

- În ciuda succesului său imens, ultimii ani de viaţă au fost grei din punct de vedere financiar pentru Vivaldi, care a fost nevoit să vândă multe dintre manuscrisele sale pentru a se putea întreţine. Artistul s-a stins din viaţă din cauza unei infecţii interne şi a fost înmormântat la Viena, în cimitirul săracilor. La ceremonia sa de înmormântare a cântat în cor şi Joseph Haydn, atunci în vârstă de nouă ani.

În fiecare zi de luni şi până vineri, în săptămâna 20-24 aprilie 2015, sunteţi invitaţi, de la ora 12.00, să aflaţi mai multe despre viaţa şi creaţia lui Antonio Vivaldi. Muzicianul este «Compozitorul săptămânii» la Arpeggio.